Scopul principal al inventarierii este stabilirea situatiei reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor si a capitalurilor proprii ale fiecarei entitati. De asemenea, prin inventariere se stabilesc si bunurile si valorile detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice, pentru intocmirea situatiilor financiare anuale ce trebuie sa ofere o imagine clara a pozitiei financiare si a performantei entitatii pentru respectivul exercitiu financiar.
In legislatie sunt reglementate entitatile care sunt obligate sa efectueze inventarierea generala a elementelor de natura activelor, datoriilor si a capitalurilor proprii detinute la inceputul activitatii, dupa cum este reglementat in art. 7 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.Obligativitatea inventarierii revine:
– societatilor comerciale; societatilor/companiilor nationale; regiilor autonome, institutelor nationale de cercetare-dezvoltare; institutiilor publice;
– societatilor cooperatiste si celelorlalte persoane juridice; asociatiilor, fundatiilor, organizatiilor non-guvernamentale si celelorlalte persoane juridice fara scop patrimonial;
– subunitatilor fara personalitate juridica, cu sediul in strainatate, precum si subunitatilor fara personalitate juridica din Romania care apartin unor persoane juridice cu sediul in strainatate;
– organismelor de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv, astfel cum sunt prevazute in legislatia pietei de capital;
– fondurilor de pensii facultative sau administrate privat; persoanelor fizice care desfasoara activitati producatoare de venituri.
Raspunderea pentru buna organizare a lucrarilor de inventariere, potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii entitatii.
Cand trebuie facuta inventarierea
Inventarierea trebuie realizata la inceputul activitatii, cu scopul de a stabilii si evalua elementele de natura activelor ce constituie aport la capitalul entitatii. Elementele de natura activelor care constituie aport la capitalul social al entitatilor si la patrimoniul institutiilor publice se inscriu in Registrul-inventar, grupate pe conturi.
De asemenea, este obligatorie realizarea inventarierii cel putin o data in cursul exercitiului financiar, de regula, cu ocazia incheierii exercitiului financiar. Inventarierea anuala se face, de regula, la sfarsitul exercitiului financiar in scopul intocmirii situatiilor financiare anuale.
Daca in cursul exercitiului financiar a fost efectuata inventarierea tuturor elementelor de natura activelor dintr-o gestiune, aceasta poate tine loc de inventariere anuala, cu aprobarea persoanei care are obligatia gestionarii entitatii.
Entitatile care au optat pentru un exercitiu financiar diferit de anul calendaristic, organizeaza si efectueaza inventarierea anuala la finele exercitiului financiar stabilit astfel incat rezultatele acesteia sa fie cuprinse in situatiile financiare intocmite pentru exercitiul financiar stabilit.
In functie de natura activitatii entitatilor, bunurile pot fi inventariate si inaintea datei de incheiere a exercitiului financiar, cu conditia asigurarii valorificarii si cuprinderii rezultatelor inventarierii in situatiile financiare anuale intocmite pentru exercitiul financiar respectiv.
In cazul in unei fuziunii sau a incetarii activitatii se impune, de asemenea inventarierea. Rezultatele inventarierii si ale evaluarii efectuate cu aceasta ocazie se inregistreaza in contabilitatea fiecarei societati, potrivit reglementarilor contabile aplicabile.
Se mai impune inventarierea in urmatoarele situatii:
– la cererea organelor de control, cu prilejul efectuarii controlului, sau a altor organe prevazute de lege;
– cand sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri in gestiune;
– la schimbarea gestionarului sau in alte situatii cand intervine o predare-primire de gestiune;
– cu prilejul reorganizarii gestiunilor;
– ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cazuri de forta majora;
– in alte cazuri prevazute de lege.
Sanctiuni aplicabile
Nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finantelor Publice, cu privire la efectuarea inventarierii, aprobarea procedurilor contabile prevazute de legislatie, constituie contraventie potrivit Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si se sanctioneaza cu amenda de la 400 lei la 5.000 lei.
Sanctiunile se aplica in cazul in care:
– nu se efectueaza inventarierea;
– nu exista o procedura privind inventarierea;
– nu este intocmita decizia de inventariere;
– nu existenta declaratia gestionarului;
– nu sunt intocmite documentele aferente procesului de inventariere;
– se refuza confirmarea creantelor si a datoriilor inventariate.
Preluare de pe https://www.fiscalitatea.ro/cum-se-efectueaza-corect-inventarierea-18612/
Lasă un răspuns